Si-acum intrebarea mea pentru voi:
Comentariile primite anterior modificarii acestui articol raman afisate.
sâmbătă, 27 februarie 2010
Eduard al III lea
Sambata seara, lume imbracata elegant, candelabre impunatoare, o atmosfera de gala. Nu putea fi decat interiorul Teatrului National Bucuresti. Se juca piesa Eduard al III lea de William Shakespeare, in regia lui Alexandru Tocilescu. Rolul principal, al Regelui Eduard, a fost jucat de Ion Caramitru. Alt personaj notabil a fost Contesa de Salisbury, interpretata exceptional de Crina Muresan. Decorurile, sincronizarea, muzica, scenografia, impecabile. Un spectacol amplu pus la punct pana in cel mai mic detaliu. Desi nu s-a abatut de la textul shakespearean, Tocilescu a reusit sa atraga atentia publicului contemporan prin mult umor si ironia fina. Intr-un cuvant, a avut toate ingredientele unui spectacol de succes. Si asa a fost.
Si-acum intrebarea mea pentru voi:teatru sau 3D? (later edit: dupa ce am primit mai multe argumente de la cunoscuti, am decis sa sterg aceasta intrebare pentru ca teatrul nu poate fi comparat cu 3D asa cum furnica nu poate fi comparata cu elefantul).
Comentariile primite anterior modificarii acestui articol raman afisate.
Si-acum intrebarea mea pentru voi:
Comentariile primite anterior modificarii acestui articol raman afisate.
miercuri, 24 februarie 2010
Toate au un final.
Poate iti amintesti de vremea cand erai in generala sau liceu si aveai multi tovarasi si un prieten foarte bun pe care il considerai frate. Si va spuneati ca veti ramane frati pe viata. Fix pula. Sigur apare ceva sau cineva si incepe sa se schimbe. Sau incepi tu sa te schimbi. Asta e momentul cand ii multumesti ca ti-a fost ca un frate atatia ani si ii urezi succes in viata. De-aici pa, fiecare pe drumul lui. Indiferent ce credeati atunci.
E nasol, da' cred ca asa e in viata.
E nasol, da' cred ca asa e in viata.
duminică, 21 februarie 2010
Suntem in Romania !
Da, e nasol pe-aici. Stim toti. Multi spun ca nu mai avem ce sa schimbam. Asa imi spuneam si eu pana azi, cand mi-am dat seama ca aceasta afirmatie este complet gresita, din moment ce pleaca de la un fundament eronat. De fapt nu tara trebuie schimbata, in primul rand noi ca indivizi trebuie sa ne schimbam. Ca "tara" nu inseamna practic nimic, termenul are un inteles atat de vast, incat ajungem sa-l identificam cu o persoana. Care nu are cei 7 ani de acasa si trebuie educata. Ma gaseam deunazi pe bulevard. Undeva prin centru. Unde "lumea buna" isi etala masinile scumpe si hainele de weekend. Si unde o studenta la conservator canta o arie melodioasa la statia de metrou Universitate pentru a castiga un ban. Acelasi loc unde un tip de langa mine, apostrofat fiind de prietena lui pentru ca a aruncat pe jos ambalajul napolitanei consumate, a raspuns scurt "Stai linitita. Suntem in Romania !". Atunci am realizat ce proportii colosale au aceste cuvinte. Orice dovada de proasta educatie, sau orice tampenie pe care o faci e justificata asadar. Esti in Romania! Pai atunci eu zic nici la munca sa nu ne mai ducem. Ce rost are sa mai muncim? Banii pot sa cada si din cer. Suntem in Romania! Nu conteaza ca de fapt Romania suntem noi, indivizii, care ar trebui sa avem in primul rand grija de bunul simt si propria educatie, apoi sa aruncam vina pe termenul asta ambiguu, care trebuie sa faca de toate in locul nostru. Suntem in Romania!
luni, 15 februarie 2010
sâmbătă, 13 februarie 2010
vineri, 5 februarie 2010
Acum o saptamana am rugat cativa apropiati sa scrie fiecare un articol
Toate aceste articole vor forma o serie.
Pe primul din serie, asa cum a fost scris de Niki, il puteti citi integral in continuare.
Old Friend
Gandindu-ma la rugamintea lui Dany de a scrie pe blog mi-au venit in minte multe subiecte. M-am oprit zilele trecute cand am reintalnit un "old friend".
Dupa ceva timp petrecut impreuna am plecat cu o oarecare tristete.De ce? Pentru ca mi-am amintit de noi acum 6, 7 ani, de visele pe care le aveam si ni le impartaseam... mi-am reamintit si am simtit din nou emotiile pe care le aveam atunci cand eram siguri ca visele noastre sunt diferite. Ma uitam la el si-mi tot veneau in minte imagini cu el plin de viata, fresh si cu o dorinta puternica de a reusii, acea persoana puternica, plina de optimism si incredere in propriile forte. Am spus ca am plecat cu o tristete pentru ca nu am mai regasit nimic din acele vise in el! nimic din acel optimism doar o persoana si atat. Ma gandeam cat de mult se schimba oamenii, cate greseli fac, cum lasa toate visele in urma pentru a face ceva ce toata lumea face!...si de ce? Pentru ca e mai usor sa faci lucruri obisnuite decat sa ai propriul tau drum. Da este greu sa-ti indeplinesti visele mai ales in zilele noastre ..oare cati oameni pot spune cu adevarat ca au facut sau fac in viata exact ce si-au dorit? Unii ar spune ca le-a fost usor ...dar, daca este greu chiar trebuie sa renunti?
Eu cred ca nu trebuie sa renunti. Multi in ziua de azi nici nu mai au curajul de a visa crezand ca niciodata visele nu devin realitate mai ales daca nu ai pe nimeni care sa te incurajeze si toti iti spun sa cobori cu picioarele pe pamant, ca e prea greu si cu siguranta nu reusesti ...ca e imposibil.
Eu cred ca niciodata nu trebuie sa renunti la visele tale! chiar daca acum iti par imposibile. Niciodata nu poti sa stii unde te poarta drumul vietii. Trebuie sa-ti faci curaj si sa muncesti pentru indeplinirea viselor tale. Singura modalitate de a te mentine pe "linia de plutire" e sa-ti pastrezi optimismul si sa mergi mai departe. In acest fel nu o sa te trezesti la 50 de ani realizand ca viata a trecut pe langa tine iar tu nu ai avut curajul de a face ce ti-ai dorit.
Pe primul din serie, asa cum a fost scris de Niki, il puteti citi integral in continuare.
Old Friend
Gandindu-ma la rugamintea lui Dany de a scrie pe blog mi-au venit in minte multe subiecte. M-am oprit zilele trecute cand am reintalnit un "old friend".
Dupa ceva timp petrecut impreuna am plecat cu o oarecare tristete.De ce? Pentru ca mi-am amintit de noi acum 6, 7 ani, de visele pe care le aveam si ni le impartaseam... mi-am reamintit si am simtit din nou emotiile pe care le aveam atunci cand eram siguri ca visele noastre sunt diferite. Ma uitam la el si-mi tot veneau in minte imagini cu el plin de viata, fresh si cu o dorinta puternica de a reusii, acea persoana puternica, plina de optimism si incredere in propriile forte. Am spus ca am plecat cu o tristete pentru ca nu am mai regasit nimic din acele vise in el! nimic din acel optimism doar o persoana si atat. Ma gandeam cat de mult se schimba oamenii, cate greseli fac, cum lasa toate visele in urma pentru a face ceva ce toata lumea face!...si de ce? Pentru ca e mai usor sa faci lucruri obisnuite decat sa ai propriul tau drum. Da este greu sa-ti indeplinesti visele mai ales in zilele noastre ..oare cati oameni pot spune cu adevarat ca au facut sau fac in viata exact ce si-au dorit? Unii ar spune ca le-a fost usor ...dar, daca este greu chiar trebuie sa renunti?
Eu cred ca nu trebuie sa renunti. Multi in ziua de azi nici nu mai au curajul de a visa crezand ca niciodata visele nu devin realitate mai ales daca nu ai pe nimeni care sa te incurajeze si toti iti spun sa cobori cu picioarele pe pamant, ca e prea greu si cu siguranta nu reusesti ...ca e imposibil.
Eu cred ca niciodata nu trebuie sa renunti la visele tale! chiar daca acum iti par imposibile. Niciodata nu poti sa stii unde te poarta drumul vietii. Trebuie sa-ti faci curaj si sa muncesti pentru indeplinirea viselor tale. Singura modalitate de a te mentine pe "linia de plutire" e sa-ti pastrezi optimismul si sa mergi mai departe. In acest fel nu o sa te trezesti la 50 de ani realizand ca viata a trecut pe langa tine iar tu nu ai avut curajul de a face ce ti-ai dorit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)