In ultima vreme sunt din ce in ce mai optimist. Dar poate nu intereseaza pe nimeni starea mea de spirit. Nici n-ar trebui. Merg in metrou, vad oameni tristi, sau grabiti. Intru intr-o instituie a Statului (da, din pacate in meseria mea interactionez des cu specimenele de la ghiseu), toti mimeaza. Munca, sau normalitatea. E bine dispus functionarul, merge treaba, e mai putin bine dispus (ca sa nu spun prost), te trimite inapoi de unde ai venit (adica la birou, nu chiar la origini). Refaci, stergi, arunci, rescrii. Zambesti. Nimeni nu te ajuta, toti sunt actori, joaca un rol, de ce ar face mai mult? Toata lumea isi joaca rolul. Chiar si eu sunt actor, constat. De ce sa fiu pesimist? Sau realist? Viata e un rol: zambesc, visez si zbor.
Sper ca nu v-am adormit cu filosofia asta "flowerpower", daca o pot numi asa. Am nevoie sa cred in ceva, ca la final de zi sa fiu tot in picioare.
PostScriptum: Ca un mic joc, am facut un sondaj printre cunoscuti, sa-i intreb la ce-i duce cu gandul fraza "Viata e un rol: zambesc, visez si zbor" (absolut intamplatoare, foarte optimista, din punctul meu de vedere). Raspunsurile au fost atat de variate, incat, n-o mai incadrez in nici un gen, este precun un cub: poate avea orice fateta doreste cititorul. Asa ca te intreb: TIE ce-ti transmite?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu