Zilele astea am avut o experienta de care toti barbatii se feresc ca de dracu'. Aha, de vizita la denstist vorbesc. De vreo 2 zile ma tot supara o masea, dar am ignorat-o in speranta ca-mi vor disparea durerile. Si cum toate problemele, cu cat le ignori mai mult cu atat te supara mai tare, tot asa a revenit maseluta buclucasa cu niste dureri insuportabile. Exact in cel mai nepotrivit moment, adica la munca. Am luat calmante, am mai stat putin la locul de "joaca" si fuga la dentist ca nu se mai putea. Intru curajos, ma asez pe scaun, imi tot repet ca "ceea ce nu te omoara te face mai puternic" si alte asemenea clisee din filme ca "300", deschid gura, dentistul ma atinge si "auuuu!". Stop joc. Stai frate, ce-i asta? Mi-ai zambit frumos, m-ai facut sa cred ca termini repede si fara dureri si acum asta?? S-a dus pe apa Sambetei toata reputatia mea de curajos. Dupa inca o incercare, mai dureroasa decat prima, a decis sa-mi faca anestezie locala. (Bun asa, imi zic, cel putin n-o sa mai simt durerea). Mi-a facut anestezia, a curatat ceva pe-acolo, m-a trimis acasa si mi-a spus ca totul va fi bine. Dar ajuns acasa, mi-am dat seama ca dupa o ora de la anestezie, inca mai vorbeam ca Marlon Brando in "The Godfather". Si eram si dizzy. Na belea.
(... va continua)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu