...sa-ncep sa scriu acest articol. Care poate o sa va deprime, sau poate o sa va faca sa oftati si sa dati click mai departe, eu totusi sper sa va puna pe ganduri.
Din pacate, ochiul si mintea umane surprind cu o fidelitate mult mai mare ceea ce vad decat orice aparat fotografic din lume, fie el clasic sau digital. Asa ca voi rememora toata scena, pentru voi, desi sunt sigur ca iar ma va intrista. Sa trecem la subiect...
Vis-a-vis de biroul meu, un banal magazin "de cartier". La intrarea in acest magazin, zgribuliti de frig, 3 copii ai strazii, nici unul mai mare de 7 sau 8 ani, trageau dintr-o paine. O imparteau ca fratii. Nimic banal, un lait-motiv in Bucuresti ati spune... Dar asta nu inseamna ca societatea e cumva normala. Sa nu uitam ca azi termometrele aratau o minima de -2 grade.
Si nimeni nu se uita la ei. Toti ii ocoleau, ca sa intre in magazinul respectiv, dar nimeni nu se uita cu adevarat la ei. Poate pentru ca nu erau "bieti catelusi". Urasc sintagma asta. Iubesc si eu animalele, dar ma seaca sa vad organizatii de protectie a animalelor, cu medici si toata dotarea, oameni care se uita cu mila dupa catelusi pe strada, dar care intorc privirea, se uita cu scarba sau ignora copii si strazii, pentru ca le stau in drum. Se fac eforturi pentru crearea de noi adaposturi pentru animale, avem grija sa le respectam drepturile, dar trecem mai departe pe langa "tigani, puradei, cersetori, golani" sau orice alta denumire data unor astfel de copii, adevarate drame sociale, al caror trecut mintea noastra nici nu vrea sa-l imagineze, dar sa-l traiasca. Este un adevarat cerc vicios, in ceea ce-i priveste. Multi oameni se feresc de ei pentru ca "ajung sa-ti dea in cap" (si de multe ori, din nefericire, chiar ajung), dar tocmai atitudinea asta a noastra, asa-numita societate civilizata, ii determina sa ajunga in viitor sa comita astfel de acte. Noi ii inraim, ii determinam practic sa lupte pentru supravietuire, apoi, dupa ce se ajunge la crima, viol, jaf, orice alta infractiune condamnabila de codul penal, ii inchidem, daca ii prindem. Orice om cu o minima gandire rationala, isi poate da seama ca este mult mai corect, simplu, sa previi astfel de lucruri, ajutandu-i din timp pe acesti copii ai nimanui, nefericiti ai sortii, prin programe concrete, cu ajutorul carora sa-i integram in societate, decat sa intorci capul, sa te faci ca nu-i vezi, sa crezi in societatea ideala, sau sa spui vorbe in vant...
Dar cine sa le faca?
Pentru final:
1. Nu va mai plangeti cand un astfel de copil, la inceput inocent, ajunge sa va puna lama la gat la varsta majoratului, chiar nu i-a aratat nimeni alta cale, doar asta stie el. Il puteti inchide, ca el vor fi si altii, ignorandu-i nu-i educati, tracend mai departe nu-i salvati, dandu-le un leu de pomana nu va spalati pacatele. Trebuie mai mult de atat !
2. Nu va mai uitati la conducatori, alesi, sau cum vreti sa le spuneti. Acum ma adresam si voua!!!
Pun punct aici, devine mult prea greu ca sa mai scriu. Ganditi-va la ce-ati citit cand poate ati vrea sa calcati cu masina pe unul care vine sa va spele parbrizul, cand intoarceti capul sa nu vedeti un cersetor, cand va scarbiti de un aurolac pe care-l intalniti in metrou. Ei sunt produsul societatii, al mentalitatii si atitudinii NOASTRE.
luni, 16 februarie 2009
E mult prea trist...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Total de acord cu tine, daca e sa privesc problema dintr-un anume punct de vedere si anume: sunt copii care nu au noroc in viata si nimeni nu are grija ca ei sa ajunga intr-un centru de plasament, mai exact, nimeni nu le acorda o sansa. Da, se nasc in tot felul de familii, sunt trimisi de parinti la cersit si asa mai departe. Dar, hai sa nu uitam o chestie. Toti copiii astia sunt de doua feluri. Sunt cei de care ti-am vorbit mai sus si mai sunt cei carora li se da acea sansa, dar o arunca pe fereastra fara sa se gandeasca de doua ori. Si aici nu vorbesc numai de cei mici ca nah, ai putea spune ca e din cauza educatiei primite...sau mai bine zis a lipsei de aducatie, din cauza mediului in care traiesc, sau au trait pana in momentul in care au fost luati de pe strada. dar sunt si cei mai marisori care, de la o anumita varsta, au minte sa gandeasca si sa isi dea seama ca l-au prins pe Dumenzeu de picior..cum se zice. Asa ca, da. Este trist ce se intampla. Dar da, sunt si multi carora chiar le place viata asta. Pur si simplu: scoala si munca nu sunt pentru ei.
Trimiteți un comentariu